Punct contrapunct surprinde grava criză spirituală a societății londoneze de după
Primul Război Mondial, o epocă frământată, ce trădează deruta și disoluția lumii
moderne. Conștient de iremediabila transformare a realității sociale și de
complexitatea universului uman, romancierul renunță la maniera așa-zis
tradițională de a oglindi viața, preferând o tehnică narativă nouă pentru epoca sa,
împrumutată din repertoriul cinematografic. Astfel, narațiunea descriptivă este
înlocuită de monologul interior, iar "acțiunea" se subordonează tehnicii
contrapunctice, care sparge unitatea spațială și temporală și transformă înșiruirea
evenimentelor într-o uriașă scenă, în care totul se petrece instantaneu. La toate
acestea se adaugă muzica, însoțind aproape în permanență decupajul
cinematografic atît de minuțios regizat.
