Străveacul şi alte vremi este considerată cea mai reuşită carte a scriitoarei poloneze. Olga Tokarczuk construieşte o vastă alegorie despre forţa distructivă a timpului, povestind optzeci de ani din viaţa locuitorilor unui sat mitic. Sensul său profund este reprezentat de modul în care omul se poate plasa în istorie pentru a se redescoperi. Îmbinînd realismul cu magicul, ignorînd aspectele (post)moderne ale unei societăţi, scriitoarea reuşeşte să dea romanului său o dimensiune universală. Suflul amplu al naraţiunii aminteşte uneori de paginile memorabile din Un veac de singurătate al lui Gabriel García Márquez.
"Olga Tokarczuk construieşte din crîmpeie de istorie reală un mit ce respiră ordine, o poveste unde toate întîmplările, chiar şi cele tragice şi urîte, au propria justificare. Spaţiul e organizat ca o mandala – un cerc înscris într-un pătrat, care e reprezentarea geometrică a desăvîrşirii şi plenitudinii." (Jerzy Sosnowski, Gazeta Wyborcza)
"În acest roman de mare amplitudine, Olga Tokarczuk valorifică tradiţiile realismului magic pentru a plăsmui o lume la fel de adînc înrădăcinată în mituri străvechi pe cît de înrădăcinată este în prezent." (Frankfurter Allgemeine Zeitung)
"Străveacul şi alte vremi este un roman monumental, de o anvergură şi o profunzime rareori atinse în literatura contemporană. Complexitatea sa transcende vasta mulţime de personaje legate între ele, întreţesute în naraţiunea de o imaginaţie luxuriantă a Olgăi Tokarczuk, extinzîndu-se la cîteva decenii de frămîntări din istoria unui sătuc. Scriitoarea ne reaminteşte de ce citim romane: ca să pătrundem într-o lume fictivă cu totul necunoscută şi în acelaşi timp nemaipomenit de familiară." (The Prague Post)