Andi Jaxon

  • b4153725320has quoted2 years ago
    He flinches when I open the door. I’m not sure he realizes he did it and I don’t know if that’s better or worse.
    Does he need space? He’s not very forthcoming about himself and I don’t want to push him, but I have so many questions.
    Starting with what the actual fuck?
    Does his dad cut him up or does he do that himself and his dad stitches it when he goes too deep? There are two cuts on his stomach with four or five stitches in each one. It was hard to see in the dark last night but he definitely has stitches. His skin is covered in scars. That’s not normal.
    Leaning against the doorframe, I hiss when one of my new bruises is pushed on. During his nightmare, Preston grabbed my arms and I now have fingerprints on my biceps.
    Preston is sitting with his back against his bed, his suit a rumpled mess from sleeping in it. The expression on his face gives nothing away, he’s put his wall back up to keep me out. I guess I don’t blame him but it hurts just the same.
    “Do you want to talk about it?” It could be so many things. The game he got kicked out of, going with his dad, the scars he showed me last night.
    “No.” His voice is rough from sleep and dejection at the same time.
    “We missed workout this morning,” I start. Maybe he just wants to talk about something normal. “Paul let Coach know that you weren’t feeling well but you’ll have to go see one of the team doctors.”
    Pulling my phone from my pocket, I check the time. “I need to go down and get checked out anyway so you can come with me, if you want.”
    Preston’s head snaps up, gaze trained one me. “What are they checking you for? Watching your stitches?” He pulls himself up off the floor and stalks the few feet between us, grips my chin and turns my head to get a better look at my forehead.
    “I have a concussion. I can start workouts today but I have to be watched by a trainer.”
    He pulls my face back to face him, concern and frustration in his expression. “Concussion? Are you okay?”
    I shrug, butterflies flutter in my stomach from his concern. “I’m fine.”
    His thumb brushes along my eyebrow closest to the cut.
    “It’s my fault.” His words are so quiet I don’t think he meant for me to hear them.
    “It’s not. Shit happens all the time. You know that.”
    He shakes his head in disagreement but doesn’t voice it, just holds my face. His gaze flicks between the wound and my lips, like he wants to kiss me but is afraid I won’t let him.
    Reaching for the back of his neck, I pull his mouth to mine. I don’t care that it’s morning and both of our breaths could peel paint. I want this connection to him. To show him I don’t think less of him because of his father, that it changes nothing, that I want more of him.
    He kisses me gently, like he’s afraid I’ll break. Or maybe he’s afraid he will break. It’s a different side of him, one that throws me off way more than the aggression. This morning, we both need to know we’re okay. That I’ve got him and he’s got me.
    Preston’s fingers dig into me, owning me, despite the gentle press of hi

    Tresări când deschid ușa. Nu sunt sigur că își dă seama că a făcut-o și nu știu dacă e mai bine sau mai rău.
    Are nevoie de spațiu? El nu este foarte deschis despre el însuși și nu vreau să-l împingă, dar am atât de multe întrebări.
    Începând cu ce dracu ' real?
    Tatăl lui îl taie sau face asta el însuși și tatăl său îl coase când merge prea adânc? Există două tăieturi pe stomac cu patru sau cinci cusături în fiecare. A fost greu pentru a vedea în întuneric noaptea trecută, dar el are cu siguranta copci. Pielea lui este acoperită de cicatrici. Nu e normal.
    Sprijinindu-mă de Cadrul ușii, șuier când una dintre noile mele vânătăi este împinsă. În timpul coșmarului său, Preston m-a apucat de brațe și acum am amprente pe biceps.
    Preston stă cu spatele la pat, costumul său o mizerie ciufulit de dormit în ea. Expresia de pe fața lui nu dă nimic, și-a pus peretele înapoi ca să mă țină afară. Cred că nu-l învinovățesc, dar doare la fel.
    "Vrei să vorbești despre asta?"Ar putea fi atât de multe lucruri. Jocul din care a fost dat afară, mergând cu tatăl său, cicatricile pe care mi le-a arătat aseară.
    "Nu."Vocea lui este aspră din cauza somnului și a abăterii în același timp.
    "Am ratat antrenamentul în această dimineață", încep. Poate vrea doar să vorbească despre ceva normal. "Paul L-a anunțat pe antrenor că nu te simți bine, dar va trebui să mergi la unul dintre medicii echipei.”
    Scoțându-mi telefonul din buzunar, verific ora. "Trebuie să cobor și să fiu verificat oricum, astfel încât să poți veni cu mine, dacă vrei.”
    Capul lui Preston se ridică, privirea antrenată de mine. "Pentru ce te verifică? Te uiți la copci?"Se trage de pe podea și urmărește câțiva picioare între noi, mă apucă de bărbie și îmi întoarce capul pentru a-mi privi mai bine fruntea.
    "Am o contuzie. Pot începe antrenamentele astăzi, dar trebuie să fiu urmărit de un antrenor.”
    Îmi trage fața înapoi pentru a-l înfrunta, îngrijorare și frustrare în expresia lui. "Comoție? Ești bine?”
    Ridic din umeri, fluturii îmi flutură în stomac din cauza îngrijorării lui. "Sunt bine.”
    Degetul lui se perie de-a lungul sprâncenei mele Cel mai aproape de tăietură.
    "Este vina mea."Cuvintele lui sunt atât de liniștite, încât nu cred că a vrut să le aud.
    "Nu este. Rahatul se întâmplă tot timpul. Știi asta.”
    Clătină din cap în dezacord, dar nu-l exprimă, doar îmi ține fața. Privirea lui se mișcă între rană și buzele mele, de parcă ar vrea să mă sărute, dar se teme că nu-l voi lăsa.
    Întinzându-mă spre ceafă, îi trag gura spre a mea. Nu-mi pasă că e dimineață și ambele respirații noastre ar putea coaja vopsea. Vreau această legătură cu el. Să-i arăt că nu mă gândesc mai puțin la el din cauza tatălui său, că nu schimbă nimic, că vreau mai mult de la el.
    Mă sărută cu blândețe, de parcă i-ar fi frică să nu cedez. Sau poate se teme că se va rupe. Este o altă parte a lui, una care mă îndepărtează mult mai mult decât agresiunea. În dimineața asta, amândoi trebuie să știm că suntem bine. Că Eu îl am pe el și el pe mine.
    Degetele lui Preston sape în mine, care deține mine, în ciuda presei blând de hi

  • Лера Третьякhas quoted2 years ago
    They say everything happens for a reason. That you’re never given more than you can handle. To trust the process. Well, I don’t know who ‘they’ are, but disrespectfully, they can go fuck themselves.
    Without lube.
  • Лера Третьякhas quoted2 years ago
    “I could never sit for one tattoo, let alone do all this,” I said, running my hands over his wet skin. “You know I get queasy at the sight of blood.”
    “Like the time I fell off my skateboard and cut my leg open?” He grinned darkly.
    I groaned. “Why did you have to bring that up?”
    “Because I was the one bleeding all over the driveway and yet you were the one who got to ride in the ambulance!”
  • b4153725320has quoted2 years ago
    gaze between Preston and Brendon. Preston’s fingers drag slowly along the edge of my pants along the sensitive skin between my hip bones. My dick jumps to attention, making itself very well-known between the four of us in these damn sweatpants.
    Brendon narrows his eyes, locked in a death glare with Preston for a tense minute, before a big smile splits his face.
    “No worries, big guy, we’re good. He’s all yours.” Brendon pats Preston’s bicep. “I’m not his type anyway. I’m too pretty.”
    My face heats as I stare at him. That did not need to be said out loud. Jesus. I close my eyes and pinch my lips together while I try not to imagine what Paul is thinking right now.
    Preston snorts behind me. “Remember to keep your hands to yourself or you’ll be the next one on concussion protocol.”
    “Is it possible for you not to be a pretentious dick for like ten seconds?” Brendon tosses back.
    “Okay, that’s enough dick measuring.” Paul stands upright and pushes Brendon down the hallway. “I also didn’t need to know how rough Jeremy likes it.” He looks at Brendon like he’s remembering something. “How have I never seen bruises on you? You never wear a shirt in our room.”
    Brendon smirks, looking over his shoulder at me then at Preston, who is still pressed against me.
    “I rarely bottom, my guy.”
    Paul stops walking mid-step, spins to look at me then back at Brendon, then back at me. “Wait. Really?”
    Fucking Christ. I don’t think it’s possible for my face to get any hotter. Why am I embarrassed? I’m a gay man. Sex feels fucking amazing. I don’t have the brain power for this today. My head already hurts.
    “Yeah, as much as I am loving this conversation, I have shit to do.” I push Preston back into our room so I can change and head down to the rink.
    “There’s nothing to be ashamed about.” Preston watches me pull my shirt and sweatpants off, his gaze setting off goosebumps like he’s actually touched me. “I don’t understand the kink-shaming people do.”
    “I’m not really ashamed. I like what I like, it’s whatever, but I don’t want it discussed in the hallway where anyone can overhear it.” I shove my feet through my workout shorts and grab a sleeveless shirt.
    “It won’t happen again. I was making a point.”
    I turn on him then, frustrated that I’m embarrassed and turned on, that he’s bouncing between being real with me and hiding behind this fucking mask.
    “Yeah, your point was ‘don’t touch what’s mine’ but you haven’t even talked to me about it.” I stab myself in the chest with my finger. Shaking my head, I hold my hands up in front of me to stop him from speaking. “You know what, I don’t want to have this conversation right now. I have to go find Coach.”
    “Don’t.” Preston barks the word and crowds me against my dresser when I turn to find socks. “You are mine and I don’t share.” His hands grip my hips. “No one touches you but me.”
    “You’re going to spend a lot of time in the penalty box with that type of mentality. Hockey isn’t known for being a hands-off sport.” I’m only sort of kidding.

    privește între Preston și Brendon. Degetele lui Preston se târăsc încet de-a lungul marginii pantalonilor mei de-a lungul pielii sensibile dintre oasele șoldului. Pula mea sare în atenție, făcându-se foarte cunoscută între noi patru în acești pantaloni de trening nenorociți.
    Brendon își îngustează ochii, blocat într-o strălucire a morții cu Preston pentru un minut tensionat, înainte ca un zâmbet mare să-i despartă fața.
    "Nu vă faceți griji, tip mare, suntem bine. E al tău."Brendon îi mângâie bicepsul lui Preston. "Oricum nu sunt genul lui. Sunt prea drăguță.”
    Fața Mea se încălzește când mă uit la el. Asta nu trebuia spus cu voce tare. Iisuse. Închid ochii și îmi strâng buzele în timp ce încerc să nu-mi imaginez ce gândește Paul acum.
    Preston pufnește în spatele meu. "Nu uitați să vă țineți mâinile acasă sau veți fi următorul pe protocolul de comoție.”
    "Este posibil să nu fii o pula pretențioasă timp de zece secunde?"Brendon aruncă înapoi.
    "Bine,ajunge cu măsurarea penisului."Paul stă în picioare și îl împinge pe Brendon pe hol. "De asemenea, nu trebuia să știu cât de dur îi place lui Jeremy."Se uită la Brendon de parcă și-ar aminti ceva. "Cum nu am văzut niciodată vânătăi pe tine? Nu porți niciodată cămașă în camera noastră.”
    Brendon zâmbește, uitându-se peste umăr la mine, apoi la Preston, care este încă apăsat împotriva mea.
    "Eu rareori de jos, tipul meu.”
    Paul nu mai merge la jumătatea pasului, se învârte să se uite la mine, apoi înapoi la Brendon, apoi înapoi la mine. "Stai. Serios?”
    Al Naibii Hristos. Nu cred că e posibil ca fața mea să devină mai fierbinte. De ce sunt jenat? Sunt homosexual. Sexul se simte al naibii de uimitor. Nu am puterea creierului pentru asta astăzi. Mă doare deja capul.
    "Da, oricât de mult îmi place această conversație, am rahat de făcut."Îl împing pe Preston înapoi în camera noastră, ca să mă pot schimba și să mă îndrept spre patinoar.
    "Nu ai de ce să-ți fie rușine."Preston mă privește cum îmi scot cămașa și pantalonii de trening, privirea lui declanșând pielea de găină de parcă m-ar fi atins de fapt. "Nu înțeleg ce fac oamenii rușinoși.”
    "Nu mi-e rușine. Îmi place ceea ce îmi place, este orice, dar nu vreau să fie discutat pe hol, unde oricine îl poate auzi."Îmi bag picioarele prin pantalonii scurți de antrenament și iau o cămașă fără mâneci.
    "Nu se va mai întâmpla. Am fost de a face un punct.”
    Mă întorc apoi împotriva lui, frustrat că sunt jenat și pornit, că sare între a fi real cu mine și a se ascunde în spatele acestei nenorocite de mască.
    "Da, ideea ta a fost" nu atinge ceea ce este al meu", dar nici măcar nu ai vorbit cu mine despre asta."Mă înjunghii în piept cu degetul. Clătinând din cap, țin mâinile sus în fața mea pentru a-l opri să vorbească. "Știi ce, nu vreau să am această conversație chiar acum. Trebuie să-l găsesc pe antrenor.”
    "Nu." Preston latră cuvântul și mă înghesuie împotriva sifonierului meu când mă întorc să găsesc șosete. "Tu ești al meu și eu nu împărtășesc."Mâinile Lui mă prind de șolduri. "Nimeni nu te atinge în afară de mine.”
    "Veți petrece mult timp în careul de penalizare cu acest tip de mentalitate. Hocheiul nu este cunoscut pentru a fi un sport hands-off."Sunt doar un fel de glumesc.

  • Лера Третьякhas quoted2 years ago
    “What happened to taking things one day at a time?”
    “Fuck it.”
    “Fuck it?”
    “Fuck it,” he repeated with a smile.
    “I like it,” I grinned, kissing him softly. “But, next year—” The scowl on his face stopped me in my tracks.
    “If you ask me to be your fucking Valentine, I’m going to punch you in the face.”
  • b4153725320has quoted2 years ago
    bad one.
    His hand snakes out and grabs my arm, squeezing it like he’s trying to pop it. It fucking hurts and I’m done fucking around.
    Pulling his hand off of me, I quickly wrap my arms around him, pulling his face into my neck while he fights me off, yelling and crying.
    “Preston, you’re okay.” I have to hold him as tightly as I can without hurting him. His hands slap at me, pushing and shoving to get away, but I don’t let go. Just hold him and talk to him.
    “Wake up, Preston. You’re okay.”
    I wrap a leg over his hip and roll him so I’m on top of him, afraid he’s going to hurt himself.
    I press kisses to his forehead, hair, temple, any part of him I can reach.
    Finally, he gasps awake, his movements freeze and I relax.
    “Hey.” I’m panting when I pull back enough to look at him. “You’re okay.”
    His eyes scan the room, avoiding me while he gets control of his breathing. He shoves a hand through his now-sweaty hair.
    I shift to get off him but he grabs my thigh to keep me still.
    “I—” he starts but cuts himself off, obviously not comfortable with whatever he needs to say.
    “What do you need?”
    I sit back on his hips and feel his dick rock hard under my ass. Oh.
    I rock back on him and he clenches his jaw.
    “You need to fuck?” I grind my ass over him again. “You don’t have to ask, I’m always down.”
    His eyes finally meet mine, the hard steel of his dick letting me know I’m on a ride that I will definitely feel later.
    Dragging my teeth over my bottom lip, I nod to him.
    He shoves me off of him and I fall onto the floor with a loud thud. I don’t have time to think about it before Preston is on me, flipping me onto my stomach and ripping at my clothes.
    He straddles my thighs, shoving my pants and underwear down, and slaps my ass hard enough to sting.
    A moan escapes me as fear flutters through my stomach, my skin tingling as the blunt head of his dick shoves between my cheeks. Sliding my hands up, I find nothing to hold on to while I prepare for the pain.
    Don’t tense. Don’t tense. Don’t tense.
    It’s been a while since he’s fucked me. He’s not small, and he doesn’t even have lube. This is going to hurt.
    Why does that idea make my dick throb?
    My shirt is torn up the back, the cool air in the room setting goosebumps off across my skin. Preston leans down, bites hard at my back and shoulders, scrapes his nails down my body, and thrusts against my ass cheeks.
    “Tell me you hate me,” he growls in my ear.
    I couldn’t have heard that right. What?
    Unease washes over me, cutting through the need to fuck.
    “What?” I turn my head to look at him but he leans against my shoulder to keep me facing forward.
    “Say it. Tell me you hate me,” he bites out the words again, trembling against me as he slaps at my ass again.
    “I-I hate you.” The words are awkward on my tongue. I don’t hate him. Not anymore.
    Preston spreads my cheeks and spits against my hole. His cock pushes against me and I force my body to relax.
    “Say it again.” He pushes forward, only making it part way in before the burning pa

    una rea.
    Mâna lui șerpuiește și mă apucă de braț, strângându-l de parcă ar încerca să-l lovească. Mă doare și am terminat cu prostiile.
    Trăgându-i mâna de pe mine, îmi înfășor repede brațele în jurul lui, trăgându-i fața în gâtul meu în timp ce el mă luptă, țipând și plângând.
    "Preston, ești bine."Trebuie să-l țin cât de strâns pot, fără să-l rănesc. Mâinile Lui mă plesnesc, împingând și împingând să scape, dar nu-mi dau drumul. Ține-l și vorbește cu el.
    "Trezește-te, Preston. Ești bine.”
    Îi înfășor un picior peste șold și îl rostogolesc, așa că sunt deasupra lui, temându-mă că se va răni singur.
    Îi apăs sărutări pe frunte, păr, tâmplă, orice parte din el pot ajunge.
    În cele din urmă, el gâfâie treaz, mișcările lui îngheață și eu mă relaxez.
    "Hei."Mă gâfâi când mă retrag suficient pentru a mă uita la el. "Ești bine.”
    Ochii lui scanează camera, evitându-mă în timp ce el își controlează respirația. Își împinge o mână prin părul său acum transpirat.
    Mă schimb să cobor de pe el, dar el mă apucă de coapsă pentru a mă ține nemișcat.
    "I -" începe, dar se întrerupe, evident că nu se simte confortabil cu orice are nevoie să spună.
    "De ce ai nevoie?”
    Mă așez pe șolduri și îi simt pula tare sub fundul meu. Oh.
    Mă legăn de el și el își strânge maxilarul.
    "Trebuie să tragi?"Îmi Macin din nou fundul peste el. "Nu trebuie să întrebi, sunt mereu jos.”
    Ochii lui se întâlnesc în sfârșit cu ai mei, oțelul dur al pula lui anunțându-mă că sunt într-o plimbare pe care cu siguranță o voi simți mai târziu.
    Trăgându-mi dinții peste buza de Jos, dau din cap spre el.
    Mă împinge de pe el și cad pe podea cu o bufnitură puternică. Nu am timp să mă gândesc la asta înainte ca Preston să fie pe mine, să mă răstoarne pe stomac și să-mi rupă hainele.
    Mi-a călcat coapsele, mi-a împins pantalonii și lenjeria în jos și mi-a plesnit fundul suficient de tare încât să mă înțepe.
    Un geamăt îmi scapă în timp ce frica îmi flutură prin stomac, pielea mea furnicând în timp ce capul contondent al pula lui îmi împinge între obraji. Alunecând mâinile în sus, nu găsesc nimic de care să mă țin în timp ce mă pregătesc pentru durere.
    Nu te încorda. Nu te încorda. Nu te încorda.
    A trecut ceva timp de când mi-a tras-o. Nu e mic și nici măcar nu are lubrifiant. O să doară.
    De ce ideea asta îmi face Pula să tremure?
    Cămașa mea este sfâșiată în spate, aerul rece din cameră stabilindu-mi pielea de găină. Preston se apleacă, mă mușcă tare de spate și umeri, își zgârie unghiile pe corpul meu și se împinge de obrajii fundului meu.
    "Spune-mi că mă urăști", îmi mârâie în ureche.
    N-aș fi auzit bine. Ce?
    Neliniștea mă spală, tăind nevoia de a dracu.
    "Ce?"Îmi întorc capul să-l privesc, dar el se sprijină de umărul meu pentru a mă ține cu fața în față.
    "Spune-o. Spune-mi că mă urăști", mușcă din nou Cuvintele, tremurând împotriva mea în timp ce mă plesnește din nou la fund.
    "Te urăsc."Cuvintele sunt incomode pe limba mea. Nu-l urăsc. Nu mai.
    Preston îmi întinde obrajii și scuipă pe gaura mea. Penisul lui se împinge împotriva mea și îmi forțez corpul să se relaxeze.
    "Spune-o din nou."El împinge înainte, făcându-l doar o parte în fața pa ardere

  • Лера Третьякhas quoted2 years ago
    When I cost us a victory, I got the brunt of the backlash. When I won us a match, I got a slight nod as though Beckett approved of me doing precisely what I was supposed to do. As if I’d done the minimum and won.
  • Лера Третьякhas quoted2 years ago
    He didn’t say I was his only. He said I was his favorite.
  • b4153725320has quoted2 years ago
    yells something, then hands it to me to open. It looks like a kid’s Xbox controller with a face on it and different colored buttons. Probably makes a lot of noise.
    I’m handed some scissors and get it open for her while Jordan and Keith open stuff up next, new games, then Jeremy gets a new hoodie with the Lumberjacks logo on it. He laughs and pulls it on. Around and around they go, I help Ella open all her things and show her how they work. I’m grateful for the task, honestly. By the end of it all, there’s a big mess of wrapping paper and packaging. The younger boys go and grab garbage bags and everyone starts cleaning up.
    Ella shows me a box she has decided is the best thing ever, puts it on the ground, and crawls inside to sit.
    “Ope, hold on, there’s another one.” Jeremy’s mom pulls something out from the other side of the tree. “Preston.” She reads the name tag and hands it to me.
    What the hell?
    I look at Jeremy but he’s watching his grandma. My palms are suddenly sweaty, so I wipe them on my pants before reaching for the box wrapped in red and white-striped paper.
    The tag says To Preston, From Grandma and Grandpa Brown. Now I’m nervous. What the hell is it? I only got here yesterday, did they go out and buy something for me? I didn’t bring them anything. Guilt eats at me as I stare at the package.
    “Open it.” Jeremy bumps my shoulder with his.
    Glancing around, I see everyone is watching me. My face flushes at the attention.
    Carefully, I open the wrapping paper to find a brown box. Jeremy hands me scissors to cut through the tape, and with shaking fingers, I lift the flaps and tissue paper. I sit in stunned silence, staring at what has to be a quilt.
    Blue, snowflake, and hockey inspired fabrics laid out in a star shape. My throat burns as I stare at it, my head spinning too fast to focus on any one thought.
    Jeremy clears his throat. “Grandma makes quilts in her spare time.”
    My eyes, glassy with tears, meet his grandmother’s.
    “You.” I swallow past the lump threatening to choke me. “You made this?”
    She smiles at me and nods. “Everyone in the family has one.”
    The implications of that hit me square in the chest. I don’t know how to process this. Why would she give me this? She’s barely met me. I don’t have words for what is racing through my head.
    Handing the box to Jeremy, I stand and walk up to her, wrapping my arms around her in a hug.
    “Oh,” she squeaks in surprise right before she hugs me back.
    “I…Uh, I’m…” I sniffle tears back but don’t know what to say.
    She rubs my back, squeezing me tightly. “You’re welcome.”
    “Thank you,” I manage to get out, wiping tears from my face over her shoulder.
    I drop down to kneeling so I’m not towering over her and just let her hug me. I don’t remember the last hug I got from my grandmother or my mother but I know it’s been at least eleven years. I don’t remember what either of them sounded like or smelled like, what their laugh was like, and I was never allowed to grieve for them.
    Vaguely, I’m aware of people leav
  • abcdhas quoted8 months ago
    “Virginity? You mean the concept of purity the church forced on society in order to institute a sense of entitlement, making a natural bodily function shameful, while also using it as a construct to give young girls a value system?”
fb2epub
Drag & drop your files (not more than 5 at once)