Umilinta traita de copii, sentimentele lor reprimate de neputinta, furie si ura la adresa parintilor se manifesta la maturitate sub forma bolilor, fie ele cancer, accidente vasculare sau alte afectiuni grave, iar neputinta, lipsa permisiunii personale si sociale de a le constientiza la varsta adulta isi gaseste paralela in dependenta de substante care insoteste de multe ori starea de vid interior rezultata in urma refularii si a clivajului interior. Ca specialist ce nu s-a ferit niciodata de controverse, Alice Miller indeamna vehement societatea sa renunte la imperativul otravitor al poruncii biblice de a-ti cinsti si iubi neconditionat parintii si sa nu ofere iertare parintilor care, folosind metode tiranice de educare, au provocat suferinte de neconceput copiilor proprii.
*
„«Iubirea» copilului abuzat in trecut fata de parintii sai nu este iubire. Ea este o legatura impovarata de asteptare, de iluzii si negari, care solicita un pret foarte mare de la toti cei implicati. Pretul pentru aceasta legatura este platit, in primul rand, de urmatoarea generatie de copii, care cresc in spiritul minciunii, pentru ca sunt supusi unui tratament considerat de parinti a fi «spre binele lor». Persoana respectiva plateste adesea, pentru negarea sa, cu probleme serioase de sanatate, deoarece «recunostinta» ei se afla in contradictie cu ceea ce corpul sau stie.”

„Terapeutii propun adesea iertarea ca mijloc de vindecare pentru a se linisti pe ei insisi, asa cum au procedat si parintii. Dar, deoarece mesajele terapeutilor suna foarte asemanator cu cele primite in copilaria clientului de la parintii acestuia, desi adesea formulate mai prietenos, clientul are nevoie de mult timp pentru a observa pedagogia din spatele discursului terapeutic. Atunci cand, in sfarsit, o recunoaste, el nu-l poate parasi pe terapeut, pentru ca intre timp s-a dezvoltat deja o noua legatura toxica.”

„Pentru client, terapeutul a devenit mama care l-a adus pe lume, deoarece in aceasta noua relatie a invatat sa simta. Asa ca este posibil ca el sa astepte in continuare salvarea din partea terapeutului, in loc sa isi asculte corpul, care ii ofera ajutor prin semnalele sale. Insa, daca, de exemplu, clientul are sansa de a fi insotit de un martor competent, el isi poate trai si intelege frica de parinti (sau fata de figurile parentale) si incepe sa rupa treptat legatura distructiva.”
Alice Miller

CUPRINS

Despre autoare
Cuvant-inainte
Introducere
Moralitatea si corpul

Partea I - A spune si a ascunde
1. Venerarea parintilor si consecintele sale tragice (Dostoievski, Cehov, Kafka, Nietzsche)
2. Lupta pentru libertate in teatru si strigatul ignorat al propriului corp (Friedrich von Schiller)
3. Tradarea propriilor amintiri (Virginia Woolf)
4. Ura de sine si iubirea neimplinita (Arthur Rimbaud)
5. Copilul prizonier si necesitatea negarii durerii (Yukio Mishima)
6. Sufocat de dragostea materna (Marcel Proust)
7. Marele maestru al disocierii de propriile sentimente (James Joyce)
Epilog la prima parte

Partea a II-a - Morala traditionala din cadrul terapiilor si cunoasterea pe care corpul o manifesta
Introducere la partea a doua
1. Abuzul de la sine inteles al copiilor
2. In caruselul sentimentelor
3. Corpul ca protector al adevarului
4. Am voie sa o spun?
5. Mai degraba murim decat sa simtim adevarul
6. Drogurile si inselarea corpului
7. Avem voie sa ne amintim

Partea a III-a. Anorexia: nevoia de comunicare autentica
Introducere la partea a treia
Jurnalul fictiv al Anitei Fink

Publicat de: Editura Herald

ISBN: 978-630-6550-62-3