Sonata Kreutzer este una dintre cele mai cunoscute povestiri scurte ale
lui Lev Tolstoi. Interzisă la vremea publicării, face parte dintr-un ciclu de
scrieri în care predomină temele morții, păcatului, căinței și renașterii
morale. Este o analiză a societății de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a
suferințelor îndurate în timpul căsniciei, provocate de diferențele dintre
statutul bărbaților și cel al femeilor și de modul în care aceștia sunt
educați. Este o meditație asupra trăirilor extreme la care este împins
individul în viața unui cuplu, precum dragostea sau gelozia, care pot
duce chiar la crimă.
O melodramă care-și ia titlul din Beethoven, Sonata Kreutzer își deapănă
istoria în compartimentul unui tren. Un străin urcă și începe să spună povestea
ciudată a unui destin. Și, deși aceasta nu-i deloc pe placul urechilor rușinoase,
toată lumea îl ascultă. E ceva hipnotic, straniu în confesiunea spusă pe îndelete,
în vagonul afumat al trenului, de un individ care apoi va dispărea fără urmă.
The New York Times
Povestea lui Lev Tolstoi are momente de geniu dramatic; o viziune distructivă
asupra căsătoriei crește odată cu gelozia pe care aceasta o hrănește, cu ura care
parcă nu se mai termină, cu furia iscată la tot pasul. Viața sexuală ajunge și ea
subiect al judecății marelui scriitor rus: de la întâlnirile teribiliste ale tinerilor
la ritualurile înfocate ale matrimoniului convențional. Viața printre femei și
bărbați este o formă de eliberare pe care tinerii sunt învățați s-o accepte, chiar
să o găsească naturală, grație convenției sociale.
The New York Review of Books
