Iar eu mai ştiu că, atâta vreme cât ne vom afla în război, tot ce se duce la fund în noi, ca nişte pietroaie, se va trezi după război şi abia atunci va începe răfuiala pe viaţă şi pe moarte.
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
A căzut în octombrie 1918, într-o zi care s-a scurs atât de liniştit pe întregul câmp de luptă, încât comunicatul oficial s-a putut mărgini la sentinţa: „Pe frontul de vest nimic nou“
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
Nu ştiu dacă am încheiat toate socotelile cu ea. Dar câtă vreme va mai exista, va căuta să-şi facă drum – fie că va voi, fie că nu – acel ceva ce spune în mine „Eu“
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
mele, în ochii mei
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
Viaţa care m-a purtat de-a lungul acestor ani e încă în mâinile
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
Sunt foarte calm. Lunile şi anii pot veni; nu-mi vor mai lua nimic, n-au ce să-mi mai ia
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
Dar poate că toate lucrurile la care cuget acum pornesc numai din melancolie şi depresie şi se vor risipi de îndată ce mă voi afla sub plopii de acasă şi voi asculta fâşâitul frunzişului lor.
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
anii se vor scurge şi în cele din urmă ne vom duce de râpă
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
iar după noi creşte o generaţie, asemenea nouă în trecut, dar care ne va fi străină şi ne va da la o parte
Livia Munteanuhas quoted5 years ago
Întorcându-ne acum, suntem obosiţi, destrămaţi, secătuiţi, dezrădăcinaţi şi fără speranţe. Nu ne vom mai putea adapta