Lumea modernă este construită pe fundația libertății. Libertatea este înscrisă în constituțiile și practicile sociopolitice ale majorității țărilor civilizate și oferă cetățenilor acestora un spațiu decent de alegere, de autocunoaștere și autoexprimare. Liberalismul poate oferi mult mai mult decât un alibi pentru politici de austeritate economică. Liberalismul trebuie să fie un set de valori centrate pe libertate, înțeleasă atât ca autonomie personală, cât și ca motivație de a te dedica unei comunități de idealuri, inclusiv cel al cultivării potențialului fiecăruia.
Mai este liberalismul o idee actuală? Trăim, poate, într-o lume post-liberală? Ce punem în loc? Ce pierdem cu eliminarea ideii liberale din viața publică?
Volumul de față își propune să exploreze aceste întrebări și dileme într-o manieră relativ inovatoare: este autopolemic. Spre deosebire de volumele colective cu aspirație de manifest, care abundă pe piața de idei din România, vocile din această carte sunt diverse și, într-o anume măsură, opuse unele altora. Opozițiile nu sunt numai ideologice, deși acestea vor frapa cititorul cel mai mult, ci și de abordare sau soluție.
Autorii din câteva generații și școli de gândire diferite se raportează la liberalism în moduri foarte diferite, de la critică și nulificare ontologică la acceptare pragmatică, reinventare culturală sau promovare programatică. Aceste poziții reflectă situația de efervescență, de-a dreptul psihodramatică uneori, a eșichierului ideologic românesc. România contemporană trece printr-o perioadă benefică de diversificare ideologică. Deși cu potențial ridicat de conflict deschis, această fază are meritul de a impulsiona spiritul public, cultura civică şi chiar încrederea în sine a societății noastre.
