O să mă știi de undeva

„O să mă știi de undeva e ca o matrioșcă din păpuși de sticlă, cu care umbli c-un fel de teamă, să nu le scapi și să se strice, dar apasă fără frică, intră, trage, privește-le, studiază-le, citește – au trecut prin multe, au rezistat în lumea reală și au să reziste și-n varianta lor hîrtioasă. (…) După ce-o să citești cartea ei de debut, o să exclami precum o tenismenă care tocmai a cîștigat un turneu foarte important – WOW! – și de aici încolo o să știi exact de unde o cunoști.“ – Mihail Vakulovski

„Scrisul acestei femei frumoase din toate unghiurile de vedere și de simțire nu se savurează. Se mușcă, se mestecă, se-nghite drag. E dulce și te ustură. Incantație șamanică este aceasta, nu scriitură. Vrăjitorie curată căreia n-ai cu ce să vrei să i te sustragi. Curgi cu ea, te-amesteci și te umpli de bună mireasmă. Pentru că ea e bună și se dă. Pentru că ea e atât de bună încât te restituie ție-ți. Cuvinte-flori-de-câmp care nu se adună-n mănuchiuri, ci se răsfiră-n… poeme. L-am auzit pe Iulian Tănase zicând c-așa se cheamă poveștile-poeme. Îndată m-am gândit la Petronela, c-o știu de undeva, din miezul nestricat al lumii, din timpurile-n care nu i se despărțiseră apele și nici vântoasele în asta și cealaltă. Pe când aveam noi ochi mulți de heruvimi și aripi șase de serafimi.“ – Ana Barton

„Scrie cu pasiune, știe să riște, să-și transforme experiența de viață în poeme. Este recognoscibilă și nu plictisește. Petronela Rotar are toate șansele unei traiectorii literare memorabile.“ – Alexandru Petria