«Autorul simte cehovian și vede gogolian, atmosfera prozelor sale e însă kafkiană; microrealismul alcătuit din prefabricate postmoderne ascunde drame abisale. Dan Lungu excelează în surprinderea penibilului micilor acte ratate, sînt proze ale intimității ratate. Antieroii săi evadează sporadic în reverii, fabulos oniric, nostalgii, problematizări, taclale, dar sfîrșesc prin a recădea în plasa de siguranță a banalului.“ (Paul Cernat)
«Ca prozator, Dan Lungu este foarte convingător. «Dur» și matur, cu știința și putința construcției unui personaj, cu o viziune sumbră asupra lumii, pe care o exprimă fără prea multe menajamente pentru sensibilitățile cititorului, încercînd mai mereu să-și răsucească ingenios povestirile, astfel încît același cititor să nu aibă motive de plictiseală, cu două-trei «căderi» datorate tocmai acestei ingeniozități cu orice preț («Eroi și eroi…», «Fotografiile mătușii Eliza»), Dan Lungu este un tînăr prozator de indiscutabil talent.“ (Daniel Cristea-Enache)
«Nu există proză în acest volum peste care să treci plictisit sau care să-ți «trezească» indiferență critică. Sînt toate scrise cu un condei sigur, în registrul unui realism temperat, săgetat pe alocuri (în părțile esențiale) de unde lirice.“ (Bogdan-Alexandru Stănescu)
