„Liviu Gaspar își asumă, hipnotic, enunțuri lapidare, în care mesajul e concentrat simbolic precum în poezia japoneză tradițională (haiku, tanka), peste acest strat al memoriei afective suprapunându-se elementele rezultate din sondarea subconștientului, cu reverberațiile abisale de rigoare, în căutarea fantasmelor constitutive ale universului interior.“ — Dan-Silviu Boerescu
