Intr-o perfectiune a portretului lui recent picat, griul dorian tanar isi exprima dorinta ca imaginea de pe panza sa se poata imbatrani si sa se schimbe in locul sau. Când se dorește adevărul, portretul devine secretul lui urât, urmărind o traiectorie descendentă a decadenței și a cruzimii care îi lasă urme numai în imaginea degradată a portretului. Exprimarea de neuitat a autorului unei afilități imorale și a consecințelor sale este relatată cu proza sa caracteristică incisivă și proza ascuțită de diamante. Rezultatul este o poveste care este atât de colorată și controversată ca și autorul său incomparabil.
