Culturalizare in uniforma

Alături de argumentele și explicațiile autorilor privind impactul Legii Serviciului Social asupra tinerilor și a societății române,  lucrarea cuprinde legile reeditate ale Serviciului Social și texte din presa vremii, cu scopul de a evidenția amploarea instituțională a proiectului de control și disciplinare al tineretului, precum și viziunea societală, de ansamblu, a acestui tip de serviciu.

Cum a luat naștere obligativitatea muncii culturale în România anilor '30 și ce impact a avut asupra tinerilor și a societății? Potrivit lui Zoltán Rostás: „Apariția în 1938 a Legii Serviciului Social, elaborată de Dimitrie Gusti și de sociologii monografiști afiliați Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, Henri H. Stahl și Octavian Neamțu, a șocat prin obligativitatea generalizată a serviciului pentru toți tinerii care terminau o facultate sau o școală superioară.Nu se poate înțelege acest demers fără a lua în calcul contextul european. După Primul Război Mondial, în foarte multe țări au apărut organizații și inițiative de muncă voluntară sau în folosul comunității pentru a atenua efectele șomajului și sărăciei care afectau nu doar păturile sociale largi, ci și tineretul. Asemenea mișcări nu au apărut numai în țări devastate de război, dar și în cele nebeligerante, cu democrație consolidată. Este de remarcat faptul că, în Europa secolului XX, prima dată munca obștească, implicând tineretul, a apărut în Danemarca, în 1917, iar după război, în 1920 în Anglia, Suedia și Bulgaria, în 1922 în Norvegia, iar în 1925 în Elveția, unde s-a impus ca cea mai viabilă soluție. În state ca Germania, Cehoslovacia, Polonia, România, Estonia, Letonia Belgia, Ungaria și Grecia după 1930 au apărut, rând pe rând, tabere de muncă ale tineretului”.