Publicat în 1958, eseul lui Aldous Huxley este un comentariu pe marginea romanului Minunata lume nouă, exprimînd aceeași viziune pesimistă asupra vieții și angoasă indusă de progresul științific și tehnologic în detrimentul valorilor morale. Autorul constată că previziunile sale din 1931, cînd scria Minunata lume nouă, se adeveresc mai repede decît era de așteptat, dobîndind un caracter aproape inevitabil. Suprapopularea și supraorganizarea amenință din ce în ce mai mult libertatea individului, iar încercările de a contracara manipularea, propaganda mincinoasă și spălarea creierelor par sortite eșecului. Forțele cu care ne confruntăm sînt poate prea mari pentru a fi învinse, conchide Huxley, dar „este de datoria noastră să facem tot ce ne stă în putere pentru a le opune rezistență“.