Dincolo de spiritul ludic și umorul ce impregnează textele lui Vintilă Mihăilescu, ceea ce îi cucerește pe cititori este profunzimea analizei prilejuite de pitorescul mozaic al cotidianului românesc. Acuratețea cu care sînt surprinse detaliile este completată de rigoarea reflecțiilor care, pornind de la un aspect al realității imediate, aruncă în cele din urmă lumină asupra întregii societăți românești și a identității noastre – ambele, mereu „în tranziție“ și marcate de obsesia integrării europene. Sarmalele și porcul de Crăciun, cîinii comunitari, „noul val“ de preparate și tîrguri tradiționale, manelele, înmormîntările, recordurile Guinness ale românilor, comportamentul lor în trafic sau reformarea învățămîntului devin astfel pretexte ale unor pagini în care observația lucidă și ironia dulce-amară se îmbină în mod fericit cu sociologia și cu antropologia culturală.
