ro
Books
Iohannis Klaus

Pas cu pas

„Am adunat în această carte momente din viața publică, încercând să refac, din ceea ce a selectat memoria, traseul profesional care m-a adus de la catedra de fizică la ipostaza de candidat pentru președinție. Am inclus în ea și lucruri personale, dar nu am făcut-o neapărat pentru a răspunde curiozității celorlalți. Am recuperat acele întâmplări, întâlniri sau detalii care au spus ceva despre felul în care m-am format, despre valorile pe care le-am prețuit. Identitatea mea personală a umplut, prin intermediul faptelor, dar și prin aceste principii în care am crezut, rolul de persoană publică pe care l-am ocupat mai bine de paisprezece ani. Momentele în care am descoperit un adevăr, intervalele în care am învățat lucruri importante, despre mine sau despre oamenii din jurul meu, i-au adus de fiecare dată ceva și profilului meu public. Tot ceea ce am dobândit și tot ceea ce am înțeles de-a lungul unei vieți cu destul de multe împliniri a lucrat în sprijinul profesionistului care am vrut să ajung. Viața mea privată a fost, pentru cei mai mulți, invizibilă. De fapt, ca orice om, mi-am folosit în public tot ceea ce am descoperit ca fiind valoros în viața simplă, de zi cu zi: calmul, discreția, înțelegerea. Au fost bunuri prețioase, pe care am vrut să le protejez ca să le pot cultiva în continuare. Nu cred că, dezvăluindu-le sursa, le pun în pericol.“ Klaus Iohannis
334 printed pages
Original publication
2016
Publication year
2016
Publisher
Curtea Veche
Have you already read it? How did you like it?
👍👎

Quotes

  • Максимhas quoted8 years ago
    Am început lucrările de modernizare și renovare în 2003, lucrări care s-au terminat în august 2006. Atunci ne-am mutat în noul sediu al Primăriei. Nu cu toate serviciile din subordine, ci numai cu acelea reprezentând nucleul administrației, și, de atunci, în Piața Mare funcționează sediul principal al Primăriei. S-a dovedit că este o clădire care se pretează extraordinar de bine la necesitățile de funcționare a instituției, cu suficiente intrări și ieșiri, cu suficiente spații pentru birouri
  • Максимhas quoted8 years ago
    Îmi amintesc un lucru curios: se pregătise semnarea tratatului și Guy Dockendorf m-a sunat și m-a întrebat dacă vin la semnare. Și i-am spus: „Da, dacă e cazul, vin, numai că Guvernul nu m-a invitat.“ „Nu-i nimic, te invit eu“, mi-a zis el și așa am ajuns la semnarea Tratatului de Aderare a României la UE ca invitat al Ministerului Culturii din Luxemburg. În mănăstirea în care s-a semnat — un loc frumos, cu o curte interioară acoperită — eu am stat împreună cu delegația luxemburgheză. Guvernul României nu m-a considerat important
  • Максимhas quoted8 years ago
    Ministerului Culturii din România. Numai că Ministerul Culturii din București, condus la vremea aceea de domnul academician Răzvan Theodorescu, a uitat să ne comunice acest lucru. Și în ianuarie 2004 m-a sunat domnul Guy Dockendorf — Director General în Ministerul Culturii din Luxemburg, cel care a fost piesa centrală a legăturii cu Luxemburgul — și m-a întrebat: „Ce faceți, de ce nu răspundeți la scrisoare?“ „Ce scrisoare?“ „Păi, v-am invitat să candidați cu noi, să fiți Capitală Culturală Europeană.“ Evident, nu auzisem nimic despre așa ceva. Mi-a spus despre ce era vorba și apoi am întrebat la minister. „Da, sigur, am uitat.“
fb2epub
Drag & drop your files (not more than 5 at once)