Autoimun urmează o poveste în care „personajul principal“ se îmbolnăvește, la 35 de ani, de o boală cronică. El devine atent la vocile din preajmă, dar, mai ales, se ascultă pe sine. Încearcă să vadă mai puțin detaliul medical și mai curând felul în care particularul reverberează în universal. Nu-și poate întrezări viitorul, însă reușește să decupeze din trecut oameni și întâmplări relevante.
