Autoarea volumului și‑a propus să evidențieze „contribuția Telegrafului Român în materie de limbă, literatură, credință și cultură“. Accentul pus pe limba vorbită, cu normalitatea cuviinței, face din articolele Telegrafului Român un adevărat manifest lingvistic pentru mediul și epoca sa. Prin politica sa editorială, publicația a dat dovadă nu numai de claritate în viziune, de înțelegerea rostului pe care fondatorul său, mitropolitul Andrei Șaguna, i l‑a încredințat, ci și-a exprimat exigențele cu privire la valoarea operei literare cu rol de formator al conștiinței naționale, alăturându‑se astfel atitudinii lui Titu Maiorescu și nu numai, din a cărui operă redactorii săi preluau articole sau studii. În toți cei peste 160 de ani de existență, foaia șaguniană, în pofida potrivniciei vremurilor, și‑a păstrat menirea pentru care a fost hărăzită. Biserica, națiunea, școala, limba română, credința străbună au constituit valorile pe care venerabila de acum publicație le‑a slujit cu dăruire.