O fereastră întunecată

O fereastră întunecată poate fi considerat un avertisment, un strigăt de disperare, o viziune sumbră asupra trecutului, prezentului și viitorului.
Mircea Bătrânu, un scriitor ratat, ce trăiește într-un București apocaliptic, distrus de un Mare Cutremur și populat de ființe monstruoase, este protagonistul acestui roman straniu, sumbru, al cărui fantastic are în special rolul de a potența evenimentele istorice descrise. Întîlnirea lui Mircea cu Edi Florian, un detectiv particular evreu din interbelic, care, printr-un neobișnuit concurs de împrejurări, este numit Președinte al Consiliului de Miniștri, prilejuiește intrarea în istoria cărții, dar și în istoria mare. Un roman început de un bărbat, victimă a pogromului din ianuarie 1941 din București, continuat, după moartea lui, de Olguța, soția sa, martoră a pogromului de la Iași din vara aceluiași an, și terminat de un narator fără nume care peste ani va trebui să dea socoteală pentru scrierea lui în fața unui alt Tribunal al Poporului.
„După Defekt, un prim roman scris cu o mînă agilă, Florin Irimia construiește, prin această carte cu inserturi documentare, o utopie neagră, croită din materialul pe care îl oferă România de ieri, de azi, de mîine. O țară în care nu doar cîinii sînt, premonitoriu, uciși cu o cruzime nejustificată, ci, încă mai ușor, și oamenii, atunci cînd ideologiile, de orice orientare politică, se mută în totalitarism. O țară în care morții învie cerînd răzbunare, în care iubirea nu mai este posibilă, în care trecutul condamnă la vinovăție, prezentul obligă la fugă, iar viitorul aproape că nu mai este posibil. Violență, frică, absurd, crimă, genocid (în roman sînt resuscitate secvențe din pogromurile de la București și Iași, din 1941), dar și încăpățînarea de a rămîne om, de a iubi, de a spera – iată ingredientele care imprimă lecturii un ritm sincopat. Dacă atmosfera și viziunea sumbră coboară din distopiile clasice, compoziția romanului nu conservă și redundanța narativă a acestora: scrisă alert, imprevizibil, cu încrucișări permanente ale vocilor, O fereastră întunecată este cartea care demonstrează maturitatea unui prozator care, încă de la primele sale manifestări în viața literară, pare extrem de ambițios și de sigur pe sine.“ (Bogdan Crețu)