„Opera lui Delavrancea pare nedusa pana la capat, ramasa la nivelul promisiunii neimplinite. Autorul si-a cheltuit talentul cu nonsalanta — pentru a nu spune cu usurinta — si s-a resemnat prea usor la statutul de literat amator. Abandonand mult prea devreme proza, inainte de a fi implinit patruzeci de ani, a abandonat unica arie literara in care contributia lui putea fi substantiala.
Nostalgia copilariei si decorul Barierei Vergului i-au oferit cele mai bune pagini unui Delavrancea ajuns, ca prozator, la maturitate: din pacate, la judecata finala, aceste pagini raman destul de putine.“ — Mihai Zamfir
