„Melodrama romantică – cu care Emily Bronte era neîndoielnic familiarizata – își datora imensul succes efectelor create de ambiguitate și de vagul trăirilor eroilor. […] În La răscruce de vânturi lucrurile se petrec exact în sens invers: cu toate că întâmplările relatate pot să șocheze să pară uneori incredibile sunt prezentate în majoritatea cazurilor cu o mare claritate și precizie. […] Critică literară a numit acest tip de scriitura Âimaginație concretă și ori de câte ori vorbește despre ea nu uita să spună că Emily Bronte e Âîntemeietoarea acestei caracteristici a romanului englez modern [J. A. Marshall]. După 1847 se vor întâlni tot mai des cazuri în care va fi definitorie forța de a contopi obiectul sau acțiunea concretă cu descrierea senzației produse de ele forța de a scrie despre vizibil și tangibil cu intensitatea proprie poeziei: Emily Bronte a ridicat o povestire melodramatică la nivelul unei trăiri tragice.“ (Dan Grigorescu)