Care sunt uneltele care pot aduce somnul unui suflet chinuit risipind amintirile negre si pornind timpul de la zero?
Sunt cele presarate pe drumul pe care poetul il ia mereu de la capat eliberandu-se: poemele din noul volum unelte de dormit o carte aflata sub apasarea desenelor unuia dintre cei mai valorosi si controversati artisti contemporani Dumitru Gorzo si a celor doua versuri de pe coperta:
istoria este poezia invingatorilor
iar poezia — istoria celor invinsi.
„Penultimul debut remarcabil din poezia optzecista este al lui Ioan Es. Pop cu Ieudul fara iesire (1994) nu intamplator aparut abia dupa revolutie. Nici aceasta prima carte nici urmatoarele n-ar fi putut aparea inainte. (…) Grotescul burlescul calambururile nu impiedica poezia lui Ioan Es. Pop sa atinga uneori o puritate exceptionala a tragicului.“ (Nicolae Manolescu)
„Este limpede ca 1994 1996 si 1999 Ieudul –fara iesire Porcec si Pantelimon 113 bis –configureaza o geografie hipnotica a mortii vii si a agoniei ca traire substantiala. O harta a suferintei expiatorii de unica forta si frumusete in poezia noastra de dupa 1989.
Ma intreb: oare se poate merge mai departe? Unde? Si cum?“ (Dan C. Mihailescu)
„Suferinta nu e impersonala abstractizata ca in versurile solarului Nichita Stanescu ci concreta bine infipta in carnea eroului liric. Poetul intoarce versurile si imaginile pe toate fetele cu o dexteritate de invidiat pentru a prinde cat mai multe dintre nuantele acestei nenorociri ale dezastrului individual.“ (Daniel Cristea-Enache)