Jurnal

“Prima ediție din Jurnalul lui Lev Tolstoi a apărut la Editura Univers, în două volume (în anii 1975 și 1976 – vol. I: 1847–1895, vol. II: 1896–1910), incluse în colecția „Corespondență, memorii, jurnale“. Traducerea a realizat-o Janina Ianoși; prefață, tabelul cronologic, notele și comentariile – Ion Ianoși. Respectiva ediție a reprezentat o selecție din textul integral al ediției academice rusești Polnoe sobranie socinenii (iubileinoe izdanie), Opere complete (ediție jubiliară). Din volumele 1–90 (Moscova-Leningrad, 1928–1958), am folosit cele treisprezece volume de jurnal, 46–58 (apărute între 1934 și 1958). Orientativ, am consultat și o ediție de Opere în douăzeci de volume (din 1965) – volumele 19 și 20. În alegerea textelor am urmărit devenirea și dominantele copleșitoarei personalități a marelui scriitor, ținând seama și de interesele publicului cititor românesc. Ediția a II-a i s-a datorat Editurii Elit (tipărită, fără specificarea datei, în 2000). Ea a urmat, cu unele renunțări și câteva completări, varianta inițială, dar și pe baza confruntării textelor cu cele reținute într-o selecție rusească ulterioară, în douăzeci și două de volume, Sobranie socinenii v dvadtati dvux tomah (Moscova, 1985), Opere în douăzeci și două de volume, volumele 21 și 22. Am constatat cu acel prilej coincidența între majoritatea textelor reținute inițial de noi și de alcătuitorul respectivei ediții rusești, dar și unele deosebiri: sunt acolo prezente fie pasaje „teoretice“ mai ample, fie altele cu adresă recognoscibilă doar de către cititorii autohtoni familiarizați cu mediul specific vremii – în schimb, sunt omise atât detalii biografice considerate a fi prea intime (mai ales erotice, în genere legate de starea corporală, de sănătate ori boală), cât și multe accente sociale considerate de editorul rus de atunci ca indezirabile prin ascutisul lor critic (cu deosebire, cele la adresa revoluției, marxismului, socialismului). În ceea ce ne privește, le-am păstrat și pe unele, și pe celelalte, în schimb nu am dorit – cu rare excepții – să încărcam selecția noastră cu expozeuri lungite, care oricum variaza idei cunoscute. Amintita ediție rusă ne-a servit, mai degrabă, pentru suplimentarea acribiei de care am încercat să dăm dovada încă din anii șaptezeci ai secolului trecut. Am urmat aceeași cale și la revederea și îmbunătațirea textului pentru prezenta ediție, a III-a, finalizată, după alți cinci ani, prin bunăvoința Editurii Ideea Europeană.“ (Ion Ianoși)