Romanul Contele de Monte-Cristo a apărut între 1845–1846 în foileton în ziarul Le Journal des Debats apoi în Le Siecle și s-a bucurat de un succes imens. Publicul aștepta cu viu interes apariția următoarelor aventuri ale lui Monte-Cristo acest supraom înzestrat cu atâtea calități excepționale posesor al unei averi fabuloase și al unei distincții aristocratice care îndeplinește în mod deliberat rolul de unealtă a sorții distrugându-i pe cei corupți și josnici izbavindu-i de suferințe pe cei năpăstuiți.
Dar succesul romanului nu se datora numai acestui personaj misterios și atotputernic ci și dramatismului situațiilor și patetismului cu care Dumas crease această lume atât de asemănătoare cu lumea reală. Căci mai mult decât o profesie Dumas și-a făcut din scris o rațiune de a fi o trăire profundă o împlinire (chiar dacă efemeră) a dorinței de a schimba lumea de a înlătura răul. Prin scris Dumas și-a afirmat credința că omul trebuie să lupte cu Destinul și nu o dată a reușit să se contopească cu personajele cărora le-a dat viața. (Liliana Anghel)